A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti. A fost odata, cand se potcovea puricele cu 99 de oca de fier si sarea 100 de metri si tot i se parea usor, un copchilash, printisorul Radu, sau, dupa cum ii ziceau multi, TZepeSH,din vestitul neam Bunea din Imparatia Verde. Si avea copilu asta o mare pasiune pentru masini. Asa se face ca prin clasa a noua s-a hotarat el sa isi stranga niste banuti sa-si ia masinuta lui. Si pe ce avea el pata pusa? Pe cea mai masina dintre masini, Broscuta. Anii au trecut, si pana a terminat el clasa a 11-a, mai prin forte proprii, mai cu ajutor de la familia regala, Imparatul si Imparateasa, a strans el 1000 de dolarei. Si fericit cum era ca are bani de masina, le spuse si parintilor de gandurile marete sa ia Broscovenia. Bineinteles ca Imparatul, cunoscator al masinilor vechi, nu a fost de acord si i-a promis ca ii mai da bani sa-si ia Dacia (trebuia sa apara Solenta in toamna). Copilasul care acum deja crescuse in 3 ani cat altii in 7, bineinteles ca zice "Nu Dacieeeeeeeeeeeeee", si incepe cautarea unei alte masini. Mai trec idei ca BMW 318 Ursulet, si, printre altele, un superb Mustang GT 500, care era gata de imbarcare in New York. Dar, din pricina costurilor mari si alte si alte probleme, renunta. Pana la urma gaseste el intr-o buna zi de iunie o Broscuta 1200 in Curtea de Arges. Frumoasaaaaaaaaaaaa, galbena, in degrade, de la portocaliu la galben deschis. Dar, din nou problema! Avea numere vechi si la RAR m-au avertizat sa nu ma ating de ea ca nu mi-o inscrie nimeni. Suparat foc, ma intorceam spre casa cand vede el, in fata casei mesterului in Broaste o superbitate de 1303S verde, cu numere rosii. I se scurg ochii, se invarte in jurul ei, o admira si-i zice tatalui :"Uite! Asta e modelul pe care il vreau! Exact asa!". Mai trece ceva vreme, se face 31 iulie si cum statea printul si se uitat cu jind la poze cu "Cocosate" se gandeste sa caute a mia oara pe un site Autovit. Si ce-i vad ochii? 1303S de vanzare. 1400 de dolari negociabil. Mai citeste. In Pitesti. Ajunge la nume. Toader. Pe moment nu face nici o legatura. Dar suna in aceeasi seara si incep discutiile. Se stabileste pretul de 1250 $ si a doua zi, luni, se efectueaza tranzactia si devine fericitul si mandrul posesor al Cipicai. Tot atunci afla ca domnul Toader luase masina pentru feciorasul sau, o reparase complet , dar baietul, care era un un prieten de-al lui printului, nu a mai vrut-o. Urmeaza show-ul. Broasca frumoasa, motiv de mandrie. Vedeta cartierului. toti se opreau sa o vada, sa intrebe de ea. Urmeaza multe alte intamplari care mai de care mai comice si mai vesele. Noroc mare cu masina: de cand a luat-o a avut doar o pana, si aia din cauza unui gunoi in carb. Eh, si intr-o zi incepe lucrul...Dar asta in alt capitol. Si cateva poze cu masina.Inainte de lucru.